skip to main |
skip to sidebar
Opreste'te!...nu ma amagi, te rog!... Nu'mi calca sentimentele in picioare!... Crede'ma cand iti jur credinta...nu te razbuna pe mine...nu sunt EA!!!... Nu eu sunt fata care ti'a platit iubirea cu indiferenta, lacrimile cu ironie... Spui ca te doare, atunci de ce imi infigi pumnale in inima, provocandu'mi aceeasi suferinta?!... Inceteaza sa imi vorbesti asa pt ca nu sunt eu cea care te'a ranit!... Te rog nu ma condamna la singuratate cu privirea ta plina de ura, nu ma arunca in Iad si nu lasa flacarile durerii sa ma cuprinda!... Spui ca e in zadar ce iti spun si ca oricum stii ca in locul unde ar trebui sa am o inima, am doar un sloi de gheata... Nu neg, dar crede'ma ca de mult zambetul tau dezarmant l'a topit... Nu ma rasplati cu sarcasm si nu iti varsa nervii pe mine!... Spui ca tu nu mi'ai cerut iubirea si ca e greseala mea... Ai dreptate...e greseala mea...fiind ca te iubesc... Chiar daca esti inveninat, chiar daca esti toxic, nu'mi pot lua gandul de la tine... Si cu toate ca Infernul disperarii ma cuprinde, voi lupta si il voi stinge cu lacrimile mele... Iar apoi, dupa mult timp, mult fum confuz, va venii EA invesmantata in alb... Zana binecuvantarii, a videncarii: Uitarea!
Tu esti motivul meu de bucurie... Tu esti papusarul care imi ghideaza atele destinului si ma tine in viata... Cu toate ca iti simt prezenta doar in vise, nu incetez nici macar o secunda sa ma gandesc la tine... Cand distanta ne desparte, abia astept sa ma intorc acasa... Sa te strang la pieptul meu, sa te invalui cu iubire, sa iti sarut buzele de catifea de un roz inocent, sa'ti povestesc tot ce am facut peste zi... Tu esti singurul capabil sa ma accepte asa cum sunt... Ma asculti ore in sir, fara sa te amuzi de telurile, idealurile, temerile si lacrimile mele... Ajunge sa te privesc si intr'o secunda ma regasesc, nu ma mai simt pierduta... Zambetul tau parca imi da aripi si simt ca doar datorita tie pot sa alunec lin pe curcubeul fericirii... Doar atunci cand imi zambesti, simt ca apartin cuiva cu adevarat s ca in sfarsit am incetat sa fiu o straina... Stiu ca si tu visezi la o dragoste curata, pura, lipsita de egoism... La o fata fidela, sincera, neinteresata... O fata care te iubeste pt cine esti, nu ce esti... O fata care apartine unui singur baiat...TIE!... Stiu ca ii simti prezenta si aproape ii deslusesti chipul prin perdeau de ganduri ce iti tin companie noaptea... Doar ca nu stii cine e ea din miile de admiratoare.... Simti cum plange si te implora sa o lasi sa te faca fericita pt eternitate... O auzi spunandu'ti cum doar iubirea ta e elixirul ce'i face inima sa bata, potiunea ce ii indeparta urma gloantelor care nu sunt altceva decat urmele viselor pierdute... Realizezi ca nu mai poate se da batuta si iti arunca poza la pamant, in timp ce tu soptesti: "Stai! Si eu te iubesc! Arata'ti doar chipul pt a te putea gasi"...Dar ea se indeparteaza si amandoi plangeti pt o iubire care poate nu va fi, pt simplul fapt k nu sunteti amandoi la locul si timpul potrivit....
Te privesc, cad in genunchi si izbucnesc in lacrimi... Ma agat de pieptul tau si te implor: Salveaza'ma de noaptea ce ma inconjoara si ma apasa cu umbrele ei!... Salveaza'ma de durerea ce imi picura prin vene, ca un arsenic puternic, vrand sa ma ucida!... Salveaza'ma de demonii ce ma invaluie, demoni ai uitarii ce vor sa'mi rapeasca chipul tau de inger, sa mi te stearga de pe retina... Dar efortul e inutil...Esti desenat oricum in inima mea, sub forma unei picturi abstracte care valoreaza mai mult decat orice capodopera comerciala... Salveaza'ma de lacrimile ce vor sa ma inece!... Salveaza'ma de iubirea ce ma rastigneste!... Dar mai presus de orice, salveaza'ma de raul suprem care ma sufoca, de tine!... Deschid ochii si realizez prin perdeaua de lacrimi, ca din nou sunt doar eu pe podea si ca totul a fost doar un vis... Degeaba te implor sa ma salvezi, cand nu esti nici macar aici, sa'mi auzi rugamintea crucificata de atatea lacrimi... Oricum si daca m'ai auzi, nu stiu daca m'ai putea salva... Pt ca nu mai esti nici umbra baiatului pe care l'am iubit candva mai presus de propria'mi viata...
De prea multe ori am fost aruncata la pamant... De prea multe ori destinul mi'a dat o palma, tocmai cand credeam ca n'o voi primi... Dar, desi mi'a fost greu, de fiecare data mi'am inghitit orgoliul ranit, lacrimile, durerea, si am mers mai departe... Acesta era modul meu de a trece peste ganduri, sentimente, chiar si peste inima mea... Am trecut peste iubiri care ma faceau sa simt ca pasesc pe covoare de petale de trandafiri.... Am trecut chiar si peste amintiri care ma faceau sa simt ca pasesc pe spini... Am lasat astfel in urma frustrare, ura, razbunare, si de cele mai multe ori, iubiri... Am invatat, din fiecare experienta traita, sa lupt cu uitarea...Ea e unicul meu aliat si unica mea arma... De aceea azi, in locul unde obisnuia sa bata o inima plina de vise, e doar o prapastie adanca in care zace indiferenta... Cu toate acestea continuu sa fiu rebela...Rebela cu o cauza...Iubirea
Esti tocmai genul de baiat care ma lasa rece... Atunci, ce'i cu mine?!?!?!... De ce de fiecare data cand te vad, e ca si cand as pica in gol?!... De ce ma atrage parul tau intunecat, ca noaptea polara?... De ce am senzatia ca ma pierd in ochii tai caprui, mai ceva ca intr'un labirint?... De ce de fiecare data cand ma privesti, sangele imi ingheata mai ceva ca in prezenta unui lup?... De ce de fiecare data cand treci pe langa mine e ca si cand m'as abandona in bratele marii?... Si ce'i cu miile de fluturi incatusati in adancul fiintei mele, care se lupta pt un gram de libertate?... De ce ma incita surasul tau, gesturile tale, atitudinea ta relaxata?... Oare te vreau pt ca nu te pot avea?!... Adevarul e ca nu pot lupta cu cea pe care o iubesti...Nu sunt lipsita de scrupule, cu toate ca mintea mea reclama razbunarea.... Nu vreau sa pangaresc templul sfant al iubirii voastre... Trebuie sa te uit, si in loc sa lupt cu cea pe care o iubesti...prefer sa lupt cu amintirea ta...
Parul blond ii incercuieste capul ca o coronita sfanta... Ochii albastrii te fac sa te simti pierduta intr'un ocean al sperantei... Glumele lui iti inveselesc ziua, precum un soare primaveratic pe bolta cereasca... Rasul lui te face sa te simti invaluita intr'o cascada de caldura... El e ingerul meu! Dar daca e un inger, cum poate sa faca atata rau?!... Un inger te face sa te simti pretuit, iubit, protejat, important... Atunci de ce ma simt atat de insignificanta, neapartinand nimanui, decat singuratatii?!... Si mai presus de toate, de ce pe cerul meu sunt atatia nori furiosi de furtuna?! De ce lacrimile imi ingheata inima?!... Mi'as dori sa imi inghete si simturile... Mi'as dori sa nu ma mai gandesc la el de fiecare data cand privesc curcubeul, cand se asterne noaptea sau cand o nota solitara a unei coarde frante de chitara imi strapunge auzul... Stau si privesc si realizez cu durere ca in fata mea e un demon... Ce'ai facut cu ingerul meu?!?!?!... Unde'i baiatul care imi jura iubire, intr'un limbaj doar de noi cunoscut?!... Zambesti si de abia acum inteleg... Esenta e aceeasi...Doar infatisarea ti'e schimbata... In sfarsit ai renuntat la cea falsa...
Iarta'ma pt ca te fac sa plangi Si ca'ti produc atat de multa suferinta... Dar tu ai stiut de la inceput ca inima mea e moarta... Iarta'ma ca te folosesc pt al uita pe el... Iarta'ma ca de fiecare data cand te sarut, O fac pt a sterge umbra buzelor sale de catifea de pe buzele mele... Iarta'ma ca il iubesc si ca sufar in fiecare secunda... Iarta'ma pt ca mi'as da viata pt cel pe care il iubesc mai mult decat pe D'zeu... Iarta'ma ca fiecare secunda, Inseamna o noua lacrima varsata in amintirea lui... Iarta'ma ca te amagesc si in visele mele nu esti prezent tu, precum crezi... Ca sa fiu sincera, la inceput am crezut ca imi va fi usor sa il uit, Dar abia dupa ce te'am intalnit, mi'am dat seama de tot ceea ce insemna el pt mine... Am vrut sa iti spun mai demult, Dar mi'ai spus "Te iubesc" si mi'a fost mila... Stiam prin tot ceea ce trec si nu vroima sa suferi... Nu vroiam sa simti ca cerul te apasa, Ploaia iti siroieste liber pe obraji, Presiunea iti inunda corpul, Si inima ti se sparge in mii de bucati de gheata Ce nicicand nu vor putea reforma intregul... Nu vroiam sa fiu calaul inimii tale... Da, stiu ca nu m'a iubit niciodata! Dar nu mai pot continua asa, nu ma mai pot preface... Ma simt vinovata, am senzatia ca il insel... Crede'ma, inteleg tot prin ce treci... Dar nu pot face nimic...nu pot spune nimic mai mult decat: Iarta'ma!
Pana Si Ingerii Abandoneaza Cerul...Pt Tine...
Sunt Acolo Zilnic... Ma Vezi...Te Vad...Dar Niciodata Nu Vorbim... Oare E Posibil Sa Simti Ce Simt Si Eu?... Aceasta Agitatie, Frica, Acest Gol Care Imi Sfasie Inima?... Cred Ca Da...Dar Din Cauza Orgoliului Taci... Am Incercat Sa Inot, In Acesta Mare De Liniste, Inspre Tine... Dar La Jumatatea Drumului M'am Inecat In Porpriile Mele Tipete... Imi Blestem Orgoliul, Imi Blestem Forma De A Fii... Dar Stiu Ca Daca Nu O Sa Spui Imi Pare Rau, Nici Eu Nu O Voi Face...
Singura...In Cadere Libera... Fara Un Cuvant... Fara Un Zambet... Fara Un Alint... Fara O Mangaiere... Murind...Dar Nu Din Iubire... Cin Din Cauza Prostiei De A Crede Intr'un Te Iubesc...
In Acesta Noapte Am Sa Visez Reintalnirea Noastra... Pt Ca Se Pare Ca Doar In Vise Te Pot Saruta...
Cuprinde'mi Talia... Musca'mi Gatul... Otrave'te'ma Cu Zambetul Tau... Spune'mi Un Te Iubesc...
Incatusati In Trecutul Nostru... Cu Toate Astea, Vrand Sa Fim Impreuna... Te Rog Dezleaga'te...Elibereaza'te...Daruieste'te 100%...Cum O Fac Eu...
Oare I'am Cerut Prea Mult Destinului?... Oare Am Tintit Prea Sus?... Cred Ca Da...Nu Pot Tinti Inspre Stele... Si Tu Erai Steaua Care Imi Lumina Noptile Singuratice De Iarna... Steau Care Zilnic Se Cuibarea In Adancurile Mele...
Mi S'a Spus Ca Sunt Puternica... Dar Sunt Satula Sa Fiu Puternica Si Sa Primesc Atatea Lovituri Care Imi Umple Fiinta De Sange... Mutileaza'ma...Distruge'ma...Ucide'ma...Dar Inceteaza Sa Ii Mai Faci Rau Inimii Mele...Ea Nu E Puternica, Ca Mine...
Cazuta La Pamant?...Distrusa?...Nuuu!!! In Picioare, Zambind...Si Inghitindu'mi Durerea...
Mi S'a Spus Sa Continuui... Ca Intr'o Zi O Sa Vad Lumina De La Capatul Tunelului... Dar La Naiba! Lung Mai E Afurisitul Asta De Tunel... Prefer Sa Ma Arunc La Pamant, Pt Ca Sunt Satula De Mers... Voi Lasa Lumina Sa Se Aproprie Si Daca Exista Un Dumnezeu Acolo Sus, O Va Face!...
Fumez Prea Mult... Beau Prea Mult... Plang Prea Mult... Oare Iubesc Prea Mult?...
Simt Ca Raman Fara Aer... Simt Ca Raman Fara Sange... Simt Ca Raman Fara Durere... Simt Ca Raman Fara Iubire...
Nu Vreau Bijuterii... Nu Vreau Lux... Nu Vreau Trandafiri... Nu Vreau Nici Macar Inima Ta... Pt Ca Ar Fi O Dorinta Prea Mare Pt O Muritoare Ca Mine... Vreau Doar O Privire, Un Zambet Si Un Salut... Cu Asta Ar Fi Mai Mult Decat Suficient Ca Sa Imi Alimentez Inima...
Distanta Exista Doar In Mintile Noastre... Pt Inima Nu Exista Distanta, Piedici, Nimic... Nimic Nu Conteaza... Tot Ce Conteaza E Vocea, Privirea Si Zambetul Persoanei Care Intr'o Parte A Lumii Te Asteapta... De Aceea Nu Plang... De Aceea Urmez Lumina... Pt Ca Stiu Ca Intr'o Zi Voi Fi Acolo...Simtind Fericirea....Sau Plangand Pt Ce Nu A Fost Si Nu Va Fi Niciodata...
Si Tot Eu Imi Raspund... Iubirea Se Stinge In Mijlocul Ratiunii Si Ura Incepe In Adancurile Fiintei Noastre.... Lacrima Ia Nastere In Inima Si Zambetul Moare Pe Buzele Noastre...
Prinsa Intr'o Panza De Sentimente... Imi Poate Spune Cineva Unde Se Termina Iubirea Si Unde Incepe Ura?... Unde Se Naste Lacrima Si Unde Se Stinge Zambetul?...
Mi'am Intins Aripile.... Zburand Spre Tine...Am Cazut... In Urechi Imi Rasuna O Voce..."Voi Inceta Sa Te Iubesc Cand Ingerii Vor Inceta Sa Zboare"... O Lacrima Imi Strabate Obrazul... Am Inteles Ca In Acel Moment Ai Incetat Sa Ma Iubesti...
Doar Linistea Stie Ce Am Vrut Sa'ti Spun... Doar Linistea Stie Ce Inca Vreau Sa'ti Spun... Simt Ca Te Indepartezi...Dar Stii Ce? Daca Viata M'a Invatat Ceva... E Ca Totul Se Intampla Cu Un Motiv...
O Ultima Privire... Un Ultim Zambet... O Ultima Lacrima Cazuta Pe Podea... Ia'ma De Mana Si Spune'mi Ca Ma Iubesti... Spune'mi Ca Vrei Sa Raman La Marginea Abisului Tau... Sau Ucide'ma...Dar Elibereaza'ma De Sentinta Ta...
Iti Place Ce Vezi?... Asta Sunt Eu Dezvaluindu'ma 100 %... Si Tu? ...Imi Arati Adevarata Ta Fata?... Iubirea Te Incatuseaza Si Iti Orbeste Toate Simturile...
Cateodata Viata Ia Intorsaturi Ciudate... Cateodata Suntem Nevoiti Sa IIncepem De La 0 Zilnic... Karma E Esentiala... Un Cerc Continuu Din Care Nu Pot Scapa... Un Singur Lucru Ramane Constant... Inima Mea Franta Si Inlacrimata Din Cauza Ta
Toata Lumea Vorbeste De Cimitire... De Histeria Care Este Creata De Moartea Unei Persoane... Dar Eu Vorbesc De Sentimentele Care Zac In Propriul Meu Cimitir... Acolo Zace Afectiunea Mea, Increderea Mea, Fericirea Mea... Si De Azi...Lacrimile Mele :)
Nu Mi'e Teama De Moarte... Nu Mi'e Teama De Supernatural... Nu Mi'e Teama De Dusmani... Mi'e Teama Doar De Destin... Si De Iubirea Care Ti'o Port
Nu Ma Intristez Cand Privesc In Trecut Si Retraiesc Toate Momentele Noastre Bune... Tatuate In Mintea Mea... Ma Intrastez Cand Realizez Ca Pt Tine N'a Insemnat Nimic... Cand Pt Mine Era Totul
Cautand Mereu... Fericirea... Pacea... Iubirea... Dar Azi Mi'am Dat Seama... Ca Sa Gasesc Acele Lucruri... Initial Trebuie Sa Ma Regasesc Pe Mine Insami...
Lasa Sa Curga Notele... Lasa Sa Cada Lacrimile... Inceteaza Sa Mai Simti Iubire... Inceteaza Sa Mai Simti Durere... Muzica E Esentiala In Viata Mea... Cu Ea Imi Pot Alimenta Inima... Atinge Pielea... Ma Ajuta Sa Ma Ridic Din Iad... Stergandu'mi Amintirea Ta Putin Cate Putin...
Dau Doua Sanse... Dar Niciodata Trei... Prima Sansa E Sa Ma Cunosti, A Doua, Sa Ma Pastrezi... Daca O Dai In Bara, Problema Ta... Ce Mai Conteaza? Oricum In Final Voi Fi Doar Eu Cu Mine
Oricat Ash Incerca Sa Imi Fac Sentimentele Sa Taca Parca E Inutil Interiorul Meu Iti Reclama Fiinta, In Timp Ce Mintea Mea Striga Nu!!! Ce E Mai Bine? Ce Drum Ar Trebui Sa Aleg? Sa Imi Urmez Inima Sau Sa Actuez Cu Ratiune?
nunta...la auzul acestui cuvant, iti vin automat in minte cuvinte ca o biserica grandiosa, flori, rochie impunatoare de mireasa, fericire, juraminte....si mai presus de orice....iubire.
in schimb eu cand aud acest cuvant, imi vine si nu in minte ci in suflet, disperare, ura, frustarare, la crimi, durere. cand aud acest cuvant, lacrimi imi rasar in ochii asemeni stelelor de pe bolta cereasca, si sunt mai mari, mai ferbinti si dor mai mult ca niciodata. sunt lacrimi nascute dintr-o ura provenita dintr-o iubire intensa.
de ce atata ura acumulata in sufletul meu? de ce atatea lacrimi varsate zi si noapte? e simplu...cred ca orice persoana care isi vede sufletul pe care ea il crede pereche jurandu-i iubire vesnica unei alte persoane la altar ar reactiona la fel....si cand ma gandesc ca totul a inceput dintr-o simpla joaca de copii...
era o zi ploioasa de semptembrie...telefonul nu inceta sa sune si sincer chiar nu aveam niciun chef sa ies afara, preferam sa stau in casa, in fata semineului, cu o carte buna in mana. dar la insistentele prietenilor, am fost de acord sa ies la un biliard....adoram biliardul, nu eram o jucatoare foarte buna, dar totusi nu ma dadeam batuta si stiam ca intr-o buna zi am sa imi stapanesc propriul hobby. am intrat grabita in localul unde trebuia sa ma vad cu prietenii mei....si atunci l-am vazut...parca timpul s-a oprit in loc...inima a inceput sa o ia razna si sincer nu intelegeam de ce...nu eram genul de fata care sa se comporte asa in fata unei persoane...m-am asezat la masa cu prietenii mei si atunci mi l-au prezentat...era atat de dragut, incat parca o forta invizibila imi lipise ochii de el...dar in scurt timp mi-am dat seama ca e genul de baiat pe care nu dau doi bani...ingamfarea lui ma scotea din minti...i-am acceptat criticile in timpul jocului, faptul ca din doua in doua minute ma lua peste picior, dar cand a inceput sa rada de niste poezii compuse de mine, pe care prietena mea cea mai buna facuse prostia de a le aduce cu ea pt a mi le inapoia, nu am mai suportat si mi-am luat lucrurile in graba si peste umar le-am zis celorlalti ca o sa ies cu ei cand nu o sa mai fie persoane odioase prin preajama...cand am ajuns acasa inca tremuram de nervii si nu intelegeam de ce pentru niste prostii, de care altatadata ma amuzam, acum aveam acele reactii violente...in cele din urma m-am linistit si mi-am reluat locul in fata semineului, cu carte mea in mana, afundandu-ma in lectura si incercand sa uit acea zi...dupa nici 10 min telefonul imi suna...era un nr necunoscut si din senin inima incepu sa bata iara in ritm nebunesc...era el...isi cerea scuze si ma ruga sa iesim a doua zi la o ciocolata calda (preferata mea) ca sa stergem tot...din moment ce urma sa iasa mai des cu gasca mea de prieteni, am acceptat sa ingrop securea razboiului si am iesit cu el...nici nu stiu cand lucrurirle au luat o alta intorsatura...tot ce stiu e ca pe nesimtite am devenit cei mai buni prieteni...eram peste tot impreuna, fie ca era vorba de facut cumparaturi, la biblioteca sau prin cluburi, unde eram eu era si el...lunile au trecut si pot sa zic ca eram cea mai fericita fata de pe pamant...in toate imi mergea bine...la scoala datorita lui nu aveam probleme, la biliard faceam cea mai buna pereche, mama il adora si in sfarsit imi accepta un prieten fara sa il critice...credeam ca nu imi lipseste nimic...dar destinul a avut grija sa imi arate ca nu e asa...era sfarsitul lui iulie si mi-a zis ca trebuie sa plece cu ai lui pt o luna si ca se va intoarce in septembrie...l-am condus la aeroport si totul era normal, ma bucuram pentru el si pt calatoria pe care atat de mult si-a dorito...mi-a pus la gat un lant cu o cheie si zambind misterios, mi-a spus sa am grija de el pt ca e cel mai pretios lucru pe care il are...doar in momentul in care a decolat avionul mi-am dat seama ca ceva nu e in ordine...obrajii imi erau scaldati in lacrimi, dar nu am vrut sa dau atentie, crezand ca sunt lacrimi de bucurie pt cel mai bun prieten al meu...cand m-am intors acasa aveam un bilet de la mama pe masa, in care imi spunea ca a intervenit ceva si ca nu se va intoarce decat in octombrie...eram invatata cu lungile calatorii de afacerii ale mamei mele...am incercat sa ma comport normal si sa nu dau atentie starilor care incepeau sa imi intunece mintea...acum, privind inapoi, realizez ca am mancat automat, am facut dus automat...seara a sosit si de abia atunci mi-am dat seama ce se intampla...eram indragostita de el...adevarul m-a izbit in fata...cum de imi dadeam seama doar acum? cum de nu mi-am dat seama de miile de fluturi incatusati in mine in prezenta lui? tremurul vocii si dorinta arzatoare care ma stapanea? cum am putut sa fiu atat de proasta? si acum ce va urma? oare el ma iubea? credeam ca da...analizandu-i faptele as putea spune ca da...in aproape un an de prietenie nu iesise cu nicio fata, doar cu mine...ma proteja, ma imbratisa la tot pasul....si lantul? oare acea cheie nu significa cheia inimii sale? da...de acea avea acel zambet misterios...acea cheie era cheia inimii lui, cel mai pretios lucru pe care il avea, si din moment ce mi-l incredinta mie inseamna ca ma iubea....am prins aripi in acea seara...nu am dormir pana in zorii zilei, cand el m-a sunat sa vada ce fac...se distra, vazuse o gramada de lucruri noi si interesante si spuena ca ii pare rau ca nu sunt acolo cu ei...era clar, ma iubea!!! am decis ca atunci cand se intoarce sa punem capat la acea prietenie si sa devenim in sfarsit ceea ce amandoi ne doream pe ascuns: iubiti....nu puteam sa ii zic la telefon, trebuia sa imi vada privirea, sa imi simta iubirea...zilele au trecut foarte greu fara el...plangeam in nestire si tot ce ma tinea in viata erau telefoanele lui...pana in ziua cand s-a intors si m-a invitat la el acasa...m-am aranjat, mi-am pus cel mai frumos zambet din colectie pe fata si m-am decis sa imi marturisesc sentimentele...de abia asteptam sa ii aud glasul pronuntand si eu te iubesc ....cu toate aste, ceva ma apasa pe inima...am ignorat tot si m-am indreptat inspre casa lui...cand am ajuns tremuram toata...intalnirea a fost de neuitat...i-am zis
-Inainte sa ma razgandesc trebuie sa iti spun ceva
-si eu am ceva foarte important sa iti spun si simt ca daca nu o fac explodez
-da? spune tu primul!
-stii ce simti cand iubesti pe cineva din toata inima si trebuie sa pastrezi secretul? trebuie sa il pastrezi de frica sa nu pierzi visul?
-da, te inteleg foarte bine, i-am raspuns eu, gandindu-ma la surpriza pe care o va avea la aflarea vestii ca si eu il iubesc...saracul, cat trebuie sa fii chinuit iubindu-ma in tacere, si eu atat de proasta incat sa nu imi dau seama
-ma bucur ca ma intelegi....iubesc de luni de zile o fata, continua el, ne intelegem de minune, dar niciodata nu i-am spus, de frica sa nu o pierd...dar stai un pic, tu ce vrei sa imi zici?
-eu doar doua cuvinte
-eu doar un vis, spune-mi si dupa acea iti zic de ce sunt atat de fericit
-ce ar fi sa spunem amandoi o data? l-am intrebat eu, gandindu-ma la surpiza care o va avea in momentul in care si eu si el vom spune la unison te iubesc
-ok, zise el cu zambetul pe buze
-ma casatoresc!
-te iubesc!
in secunda aceea am simtit ca mor...parca niste gheare uriase imi sfartecau inima...se casatoreste? cum? de ce? cu cine???????
-ma iubesti?!
-te casatoresti?!
-da, ma casatoresc...ma iubesti?! cum?! nu e posibil...eu credeam ca....suntem prieteni...eu...
-pastreaza-ti vorbele....am fost o proasta, iarta-ma!
-nu, stai!!!
am fugit in graba pe strada...incepuse sa ploua, parca si ingerii imi plangeau durerea...de ce? de ce mi se intampla mie? durerea parca ma ingropa....am simtit ca nu mai pot respira, ochii imi erau incetosati, am privit inapoi si l-am vazut pe el alergand dupa mine...am fugit, vrand sa trec pe cealalta parte a strazii si nu am vazut masina care m-a lovit in plin..
acum sunt o fantoma a ceea ce eram candva, si nu teoretic vorbind, ci practic...sunt langa el in altar si il vad jurandu-i iubire vesnica unei alte persoane, in timp ce plange...stiu ca se gandeste la mine, stiu ca se simte vinovat de moartea mea...dar nu mai pot sa simt mila, iubire....durere....tot ce simt e ura si daca nu o sa fie cu mine, nu o sa fie cu nimeni...nu o sa ma odihnesc pana nu imi duc la capat razbunarea....
-daca e cineva prezent care se opune acestei casatorii, sa vorbeasca acum sau sa taca pentru totdeauna!
-Dumnezeule?!?!?! Sange?!?!?! cineca sa sune la urgente, sotia mea avorteza!!!!!!
