Salveaza'ma!

Te privesc, cad in genunchi si izbucnesc in lacrimi... Ma agat de pieptul tau si te implor: Salveaza'ma de noaptea ce ma inconjoara si ma apasa cu umbrele ei!... Salveaza'ma de durerea ce imi picura prin vene, ca un arsenic puternic, vrand sa ma ucida!... Salveaza'ma de demonii ce ma invaluie, demoni ai uitarii ce vor sa'mi rapeasca chipul tau de inger, sa mi te stearga de pe retina... Dar efortul e inutil...Esti desenat oricum in inima mea, sub forma unei picturi abstracte care valoreaza mai mult decat orice capodopera comerciala... Salveaza'ma de lacrimile ce vor sa ma inece!... Salveaza'ma de iubirea ce ma rastigneste!... Dar mai presus de orice, salveaza'ma de raul suprem care ma sufoca, de tine!... Deschid ochii si realizez prin perdeaua de lacrimi, ca din nou sunt doar eu pe podea si ca totul a fost doar un vis... Degeaba te implor sa ma salvezi, cand nu esti nici macar aici, sa'mi auzi rugamintea crucificata de atatea lacrimi... Oricum si daca m'ai auzi, nu stiu daca m'ai putea salva... Pt ca nu mai esti nici umbra baiatului pe care l'am iubit candva mai presus de propria'mi viata...